Elveția deține cea mai extinsă rețea de buncăre la nivel global, rezultat al unei politici îndelungate de neutralitate și autoapărare. După anul 1939, autoritățile elvețiene au început fortificarea granițelor și construcția de buncăre militare, multe dintre ele fiind transformate ulterior, în timpul Războiului Rece, în adăposturi antinucleare. Unele sunt perfect camuflate în peisaj, altele săpate adânc în masivele Alpilor.
Din 1963, legislația elvețiană a impus ca toate clădirile rezidențiale noi să fie prevăzute cu astfel de adăposturi. Protecția civilă a devenit o obligație înscrisă în Constituția țării încă din 1959.
În prezent, Elveția dispune de peste 360.000 de buncăre, suficiente pentru a adăposti întreaga populație. Echipate cu sisteme de ventilație, uși blindate și rezerve esențiale, aceste construcții continuă să reprezinte un simbol al disciplinei strategice și al neutralității asumate a statului elvețian.
