Fotografia cea mai recentă a obiceiurilor sportive ale românilor arată o țară în care activitatea fizică crește, dar rămâne inegal distribuită. Un sondaj național IRES („Barometrul Sportului în România”, 2025) indică faptul că 68% dintre adulți declară că practică o formă de mișcare sau sport, în timp ce 32% recunosc că nu fac deloc; doar 1 din 10 are un abonament activ la sală. Dintre cei activi, doar 18% practică sport organizat cel puțin o dată pe săptămână, semn că practica spontană și informală (în aer liber sau acasă) prevalează în fața cluburilor și a structurilor sportive. Principalele bariere? Lipsa de timp (42%) și constrângerile profesionale, la care se adaugă un blocaj psihologic: aproape 1 din 5 raportează senzații de jenă sau teamă atunci când face exerciții în spații publice.

Care sunt sporturile preferate: supremația fotbalului (și greutatea activităților „libere”)

La nivel de preferințe, fotbalul domină clar: potrivit prezentării realizate în cadrul Sports Festival de la Cluj, 52% dintre persoanele active fizic aleg fotbalul ca activitate principală. Acest lucru confirmă centralitatea culturală a mingii rotunde în contexte recreative, școlare și amatoricești, nu doar în circuitele federale.

Alături de fotbal, „sala difuză” — fitness, exerciții funcționale, alergare și mers activ — absoarbe o mare parte din practica reală. Se vede și din alt indicator: doar 10% dintre români au abonament la sală, ceea ce confirmă că majoritatea se mișcă în afara cluburilor și preferă rutine cu cost redus sau outdoor (exerciții acasă, alergare în parcuri, plimbări, bicicletă de timp liber sau urbană).

Un termometru concret pentru alergare este Maratonul București: ediția 2024 a scos pe străzile capitalei aproximativ 12.000 de persoane pe diverse distanțe, semn al unei comunități în creștere și al evenimentelor de masă care facilitează intrarea în sportul „pentru toți”.

Datele din „organizate”: ușoară scădere, dar fotbalul, baschetul și dansul sportiv conduc

Dacă privim sportul organizat (federații și legitimați), volumul rămâne consistent, dar nu în expansiune: 348.000 de sportivi înregistrați în 2023, o ușoară scădere față de 359.000 în 2022. În clasamentul pe număr de legitimați federali se remarcă fotbalul, baschetul și dansul sportiv, care împreună concentrează circa 60% din practicanții „organizați”. Imaginea aceasta, bazată pe date de la Agenția Națională pentru Sport și INS, arată o piramidă în care sporturile de echipă populare (și cele cu rețea densă de cluburi) rămân principalele „căi” de intrare în sportul structurat.

Această fotografie a federațiilor ajută la înțelegerea ecosistemului competitiv (campionate, pepiniere, școli sportive), dar nu epuizează practica reală, care — după cum am văzut — se consumă în mare parte în afara perimetrului cluburilor. Distanța dintre „activitatea liberă” și „sportul organizat” este unul dintre elementele-cheie pentru politici publice eficiente.

Unde și cum se practică: aerul liber bate spațiile formale

După pandemie, în întreaga UE s-a consolidat preferința pentru spațiile în aer liber și proximitate, în detrimentul sălilor și cluburilor. Și în România această dinamică se vede în creșterea activităților neorganizate: un tablou coerent cu evidențele europene (Eurobarometru Sport) care arată că frecvența și constanța tind să scadă odată cu vârsta și să fie, în medie, mai mari la bărbați. Aceste pattern-uri documentate la nivel european ne ajută să interpretăm diferențele observate în eșantionul românesc.

Ce înseamnă pentru competiții și pentru fani

Supremația fotbalului în practica amatoricească se reflectă și în interesul pentru competițiile profesioniste — de la SuperLiga la cupele europene — însă nu este singurul magnet: baschetul, handbalul, tenisul și sporturile de rezistență (alergarea pe șosea, trail) întrețin comunități vii și un consum sportiv tot mai „data-driven” (statistici live, cronici, calendare). În acest ecosistem informațional, fanii consultă site-uri editoriale, aplicații ale ligilor și pagini cu actualizări în timp real ale meciurilor, precum sport.netbet.ro/pariuri-live/, (primul site de gambling licențiat în România, L1160651W000195, ONJN, +18) folosite strict pentru rezultate și fluxuri de informații în timp real în zilele de meci (fără a implica sau încuraja alte comportamente).

De ce mulți nu fac sport: bariere și pârghii pentru a lărgi baza de practicanți

Datele IRES sugerează câteva pârghii concrete pentru a crește numărul de practicanți:

• Timpul și organizarea: bariera principală este lipsa de timp (42%). Ajută micro-formatele de activități (20–30 de minute), piste și trasee lângă casă și program flexibil în structuri.
  
• Accesibilitatea economică: penetrarea scăzută a abonamentelor la sală (10%) indică faptul că inițiativele low-cost sau gratuite (parcuri dotate, programe municipale) pot avea impact.
  
• Climatul social: 18% raportează jenă/teama de judecata celorlalți când fac activitate în public. Spații incluzive, iluminat și siguranță în parcuri, precum și grupuri ghidate de mers/alergare pot reduce anxietatea de performanță.
  

Politicile publice și infrastructura contează: fișele de țară OMS subliniază că România aderă la recomandările internaționale privind activitatea fizică și a actualizat ghiduri de prevenție în medicina de familie, însă supravegherea sistematică trebuie consolidată pentru a măsura mai bine ce se practică, unde și cu ce rezultate.

În sinteză: ce practică (de fapt) românii

1. Fotbalul – este sportul cel mai practicat între persoanele active (52%). Combinația dintre costuri reduse, ușurință organizațională și identitate socială puternică îl face dominant atât pe terenurile de cartier, cât și în turnee școlare sau corporatiste.
   
2. Activitățile „libere” și fitnessul – alergare, exerciții funcționale, mers activ, bicicletă de zi cu zi: sunt coloana vertebrală a practicii reale și explică de ce doar 10% plătesc pentru o sală. Evenimentele de masă (ex. Maratonul București, ~12.000 de participanți în 2024) funcționează ca multiplicator.
   
3. Sporturile federale de echipă – la legitimați conduc fotbalul, baschetul și dansul sportiv; totalul legitimaților este stabil/în ușoară scădere (348.000 în 2023).