Cufărul cu povești de seară

Bunica și cutia cu raze de soare

Într-un sat liniștit trăia o bunică pe nume Anica. Toți copiii din sat o iubeau, pentru că avea o cutie mică din lemn, pe care o numea „cutia cu raze de soare”.

Când un copil era trist, bunica deschidea cutia și scotea de acolo… o poveste.

— Uite, azi am prins o rază de soare care șoptește despre curaj, spunea ea, și începea să spună o istorioară.

Uneori în cutie apărea o ghicitoare, alteori un cântecel sau chiar o amintire din copilăria bunicii. Și, de fiecare dată, copilul pleca zâmbind.

Dar într-o zi, cutia a rămas goală. Copiii s-au întristat, dar bunica a zâmbit și le-a spus:

— Adevărul e că razele de soare nu erau în cutie… erau în inimile voastre. Eu doar v-am ajutat să le descoperiți.

Și din acea zi, fiecare copil a învățat să poarte cu el propria „cutie cu raze de soare”: o inimă plină de bunătate și povești.

✨ Morala: Bunicii nu ne dau doar povești, ci ne arată cum să le găsim singuri în viață.