Medicii veterinari din întreaga țară marchează pe 15 mai ziua profesiei. Ziua Naţională a Medicului Veterinar reprezintă pentru medicii veterinari, pe de o parte aducerea unui pios omagiu şi recunoştinţă înaintașilor pentru realizările lăsate drept moştenire, pentru dăruirea şi abnegaţia, iar pe de altă parte este un prilej de evaluare a muncii şi de stabilire a noi proiecte.
Pe 15 mai 1861, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a dat un decret semnat prin care a început să funcționeze „Școala de Medicină Veterinară”, în cadrul „Școlii de Medicină și Farmacie”, înființată de Carol Davila.
Tot pe 15 mai, dar zece ani mai tarziu, în 1871, 14 medici veterinari au semnat o „Declarațiune” care a stat la baza înființării „Societății de Medicină Veterinară”.
La al VI–lea Congres Național de Medicină Veterinară din 1994, a fost aleasă data de 15 mai ca fiind „Ziua Națională a Medicului Veterinar”. Și de atunci se sărbătorește an de an în România.
Medicina veterinară, ca profesie, a apărut odată cu creșterea animalelor, în perioada începuturilor societății omenești, fiind aplicată la început instinctiv, nu a existat diferențiere între măiestria vindecării bolilor la om și animale, urmând ca mai târziu această activitate să se diferențieze, medicina veterinară devenind o profesie de sine stătătoare.
Prima școală veterinară din lume a luat ființă la Lyon, în 1762, iar în țara noastră, primele cursuri de medicină veterinară au început în cadrul a două instituții medicale umane din Cluj și Sibiu, aparând mai târziu și în alte zone ale țării.
Medicul veterinar, are ca obiectiv apărarea sănătății animalelor, sănătatea publică, protecția și bunăstarea animalelor, protecția mediului și siguranța alimentelor, dar și protejarea oamenilor care consumă produse alimentare de origine animală.
Viața oamenilor s-a desfășurat mereu, dintotdeauna, în paralel cu viața animalelor. Iar în prezent, așa cum suntem interesați de sănătatea noastră, umană, tot așa ne interesează și sănătatea animalelor. Fie că sunt domestice, din ogrăzile gospodărești, fie că sunt prietenele necuvântătoare, animalele de companie, fie că sunt cele sălbatice, din păduri și mediul natural. Și așa cum e nevoie de medicii care se ocupă de oameni, tot așa e absolut necesară existența medicilor care se ocupă de animale.
